Candva, o persoana foarte importanta pentru mine, care din pacate ne-a parasit, mi-a spus o poveste care ma va urmari toata viata. Mi s-a demonstrat pana acum de mii de ori ca ceea ce am auzit atunci este si va fi mereu adevarat.
"Se spune ca existau candva doua cupluri. Unul dintre ele era foarte instarit si aveau tot ce isi poate dori cineva vreodata. In ciuda tuturor acestora, ei erau saraci. Le lipsea fericirea si implinirea. Nu se mai puteau bucura de o noua zi care vine, de ciripitul pasarelelor, de o raza calda de soare care le cadea pe chip. Se ceratau din orice si le era greu sa mai schiteze macar un fals zambet.
Celalalt cuplu era extrem de sarac. De multe ori nu aveau ce manca. El se intorcea istovit in fiecare zi. Ea in fiecare seara era ostenita dupa muncile pe care le facuse. Seara in schimb ei deveneau cei mai bogati oameni. Ochii le scanteiau de fiecare data cand se vedeau. Desi greutatile ii copleseau, acestia zambeau. Aveau ceva mai important decat orice pe lume. Iubirea. Se aveau unul pe celalalt neconditionat. Impreuna treceau peste orice.
Apoi, intr-o zi, cele doua cupluri s-au intalnit pe drum. Conditia materiala a reprezentat o mare problema deoarece comunicarea dintre ei se baza pe superficialitatea bogatilor, insa in final, au reusit. Primii, au inteles de fapt ce conteaza in viata si in acelasi timp si eu."
Asa am ajuns sa imi doresc un lucru pentru care multi m-ar acuza de nebunie. Imi doresc sa fiu sarac. Sa fiu sarac insa sa am pe cineva langa mine neconditionat. Cineva care chiar sa imi fie alaturi dar sunt constient ca astfel de persoane sunt aproape imposibil de gasit intr-o lume care se bazeaza numai pe bani si interese. Asa am aflat eu ce inseamna iubirea, respectul, dorinta de bine. Insa din pacate la acestea a contribuit si o alta persoana care de asemenea nu mai exista in viata mea in prezent...
Sper ca cei care citesc, sa depaseasca pragul de minte ingusta si sa inteleaga esenta articolului. Sa poata descoperi si ei ceea ce eu cu greu am reusit sa aflu.
Cu drag,
Autorul.
duminică, 17 iulie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

imi place mult povestea si sper k dorinta sa se indeplineasca :)
RăspundețiȘtergere