Copilaria de mult pierduta

Din ce in ce mai des auzim povestile sumbre si triste ale copiilor de langa noi. Din ce in ce mai des ii vedem muncind pentru familiile lor sau pentru ei find satuli de reprosurile zilnice...Ma gandesc acum, ca intr-o oarecare masura toti suntem un copil chinuit...O fiinta care a uitat sa se bucure de nimicurile vietii.

In fiecare dimineata cand ma duc la liceu, merg cu tramvaiul si ma uit in jurul meu...Vad numai fete triste, ingrijorate. Fiecare isi innabusa frustrarea cum poate mai bine inghitind in sec sau punandu-si diferite "masti". Mi-am facut timp intr-o pauza de la scoala si m-am oprit pe un calorifer in speranta ca voi vedea macar o fata calda insa mi-am facut iluzii degeaba. In aceeasi zi m-am oprit pe o banca in parc...Am stat si m-am uitat prelung la oamenii care treceau...Nimeni nu se bucura. Nimeni nu mai sesiza nimicurile vietii care ne dau motive sa mai traim si ziua urmatoare.

Oare de ce nimeni nu mai zambeste cand isi vede un prieten? De ce nimeni nu mai sta pe geam privind afara intr-o zi ploioasa? De ce nimeni nu mai sta pe treptele din Herastrau cu privirea spre lac gandindu-se la cei dragi? De ce pana si familia a ajuns sa fie o alta institutie a statului care nu face nimic altceva decat sa isi ia tributul pentru "serviciile" oferite? De ce de fiecare data cand vedem o privire calda fie avem tendinta sa fugim de ea fie o transformam intr-o privire insetata de durere? De ce atunci cand cineva ne cere ajutorul suntem mereu "prea ocupati"? De ce totusi in ciuda faptului ca toti suntem ocupati, cineva are timp macar sa se gandeasca la noi?

Eu insusi am ajuns sa fiu unul dintre "ei"....

18 ani degeaba

Inca un vis mi-a fost spulberat fara ca macar sa am cea mai vaga idee de ce...Stim bine ca toti visam ca la 18 ani sa fim liberi sa iesim afara, sa nu mai dam socoteala pentru orice nimic, sa nu ni se mai tina cont cu cine si unde iesim, cat stam, daca bem sau nu suc sau orice altceva...


Personal, 17 ani am visat la acea zi in care voi putea iesi pe usa si nu va fi nevoie sa dau nici o exlpicatie unde ma duc, cu cine, cat stau, cand ajung acasa si asa mai departe...Mare mi-a fost dezamagirea sa aflu ca, desi sunt major, si raspund direct in fata legii pentru ceea ce fac, am ajuns in situatia in care am mai multe reguli decat atunci cand eram in clasa a 8-a si aveam 14-15 ani. Ai spune ca odata ce ai crescut, devii mai responsabil si iti planifici viata in functie de tine si nu de altii...Stupoare!!! Nu e asa.

Ceea ce scriu acum nu scriu cu gandul de a-mi plange de mila si a victimiza. Nu am nevoie nici de mila nici de compasiune ( cineva acolo sus le vede si le plateste pe toate...Si bune si rele.). Scopul acestui articol, este in principal acela de a nu lasa si alte persoane sa creada ca multe se vor schimba. Nu vreau nici sa deceptionez insa parerea mea este ca pentru orice om, indiferent de varsta, este cat se poate de util sa stie cam la ce sa se astepte.
Uitandu-ma in jurul meu, am observat ca tot mai multe persoane poarta discutii de genul: "frate cand fac 18 ani pot sa sara si in cap ca nu mai fac ce vor ei"...Gandirea asta este puierila nu imatura. A spune ca este imatura ar insemna automat sa etichetez o persoana pe cand spunand ca este puierila, evidentiez (parerea mea) mai mult latura de dorinta arzatoare a individului.


O alta expresie care o veti auzi este : "Esti barbat in toata firea" sau "Esti aproape femeie" (astea fiind spuse numai in situatia in care parintele are ceva de castigat de la tine sau are vreo treaba cu tine. In momentul in care si-au rezolvat prolema, vei deveni din nou acel copil care nu e in stare sa faca nimic fara ei dorind sa iti controleze din nou si ultimul fir de viata...Fraza tipica este: "Cat voi trai eu tu vei fi copilul meu si vei face ceea ce iti spun eu"


Acestea fiind spuse, v-as sugera sa nu credeti ca lucrurile se vor schimba in bine. In viata foarte rar se intampla ca lucrurile sa se schimbe in bine. De cele mai multe ori daca nu mereu, se vor schimba din rau in mai rau. Aceasta este una din situatiile in care veti fi atat de sictiriti si satui de ai vostri incat fie veti pleca, fie ii veti arunca pe geam. Sfatul meu, ASTEPTATI...TOATE SE PLATESC PE LUMEA ASTA.

Octavian Paler - Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim,
sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris,
sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte
si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si
sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii,
reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni,
sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii
si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri
si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot
altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI
sunt cei care fac ce trebuie,
cand trebuie Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata Am invatat ca,
daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta,
nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil,
a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc Ca sa pot sa fiu iubit.


Copyright http://coltulcujucarii.blogspot.com 
(invata din ea ce nu ti-au putut explica altii)

Prostia de pe soselele Bucurestiului

Cu totii stim cum este traficul din bucuresti...Aglomeratie, lucrari, pietoni idioti, alti soferi si mai si... Tin sa mentionez ca nu vreau sa ma laud sau sa atrag atentia asupra mea, insa ceea ce se intampla in trafic este mult mai mult decat o gluma proasta.

Veneam sambata seara din provincie pe A1, trafic ok. La intrarea in Militari, (dupa cum ma asteptam) blocaj. Ca sa fie "tortu`" frumos, intr-un final s-au apucat si baietii de lucrari pe partea carosabila, lucrari care vor dura de acum pana la iarna, cand strada va fi iar un svaiter...Lasand la o parte toate minunile astea care deja sunt la ordinea zilei, voi trece la alte minuni, care, sunt de asemenea la ordinea zilei si anume: lipsa bunuli simt in trafic.

Dat fiind faptul ca sunt teoretic incepator si port "mamaliga" in geam, am zis ca indicat ar fi sa conduc regulamentar, pe banda 1, cu 10km/h mai putin decat viteza maxima admisa pe acel sector de drum, ca asa zice legea. Totu frumos pana aci. Merg eu asa ce merg cateva semafoare cand observ in retrovizoare, o mazda neagra jegoasa vai mamica ei. In timp ce ma asiguram, am observat ca semaforul nu mai e verde (wow ce realizare!) si am franat brusc la galben (legislatia rutiera spune ca aveam voie sa trec daca oprirea nu putea fi facuta in conditii de maxima siguranta) considerand ca e prea devreme sa las "plasticutul" la "dusmanu` poporului". Paducehele cu mazda aia, ofuscat tot, incepe si imi da flashuri si claxoane ca de ce am oprit...Baiatu` meu...Coana mata nu te-a invatat ca in viata sunt reguli care trebuie respectate? Tacto ala betivu nu ti-a zis ca la galben se reduce viteza? La scoala aia de soferi nu te-au invatat inainte sa iti iei carnetu sau l-ai primit cadou cand ai absolvit scoala de clovni ratati? (stiu sigur ca nu o sa citeasca handicapatu` da ma simt mai bine dupa ce ii zic de dulce in post)

A doua faza, s-a intamplat la semaforul dinaintea intersectiei de la Cora Lujerului...Tot asa, unu care se dadea boss da era prost de pute, a invatat la coana masa in batatura ca depasirea se face pe partea dreapta. RATATULE! Invata dracu` legislatia ca mori si tu si mai iei se pe altii dupa tine. Daca crapi tu nu ar fi nici o problema, un prost dus o paine-n plus! Problema e ca omori alti nevinovati! Si iata cum fiind fortat de imprejurari mai franez odata brusc sa imi fac eu masina praf pentru un handicapat.

Alta faza, de data asta hilara, a fost cu o gagicuta, tot asa ca mine ciupalaca, numa ca tupeista. Mergea fata pe banda a treia si eu pe a doua. Amintind din nou faptul ca erau lucrari, am avut ghinionul sa fiu nevoit sa trec si eu pe banda ei. Procedura fiind standard am aplicat-o numa ca tipa, cred ca era cu ochii in poala unuia ca nu a vazut ca eu semnalizez si accelerez asa ca s-a gandit sa calce si ea pedala. Si uite cum ma trezesc eu cu o proasta care era gata gata sa imi strice jucaria, si care in momentul in care si-a dat seama ca se apropie i-a murit motorul...Fata mea...Daca vezi ca nu ai experienta, (ca sa nu zic "Daca vezi ca esti proasta") stai locului pe banda 1-2  si nu te baga ca musca in curu` calului pe banda 3 ca provoci probleme altora...(nu vreau sa fiu misogin si nu vreau sa va atacati insa trebuie fiecare sa isi stie locul. Unii pe sosea altele...intelegeti voi. Am vazut si cazuri in care femei la volan mi-au dat clasa, insa sunt prea putine ca sa scuze toata specia. ) Cu ocazia aia ti-am dovedit ca oricat de bazata te crezi, e altu in trafic care iti spoieste mucii pe asfalt doar pentru ca ai tu ifose si harfe in cap...(sper ca asta sa citeasca inainte sa fie prea tarziu si doamne feri sa moara ori ea ori sa omoare pe altu`)

Asa ca dupa cum vedeti, apel din nou la voi....PROSTII SA STEA PE BANDA LOR, si probele pentru permis sa se inaspreasca....Sunt  prea multi prosti in trafic si daca nu gresesti tu, gresesc ei si te omoara nevinovat...

Cheers, 

:) 

Suflete condamnate :(

Scriu acest post cu gandu` la toti cei ce sufera de aceasta boala infernala care nu iarta pe nimeni...Ceea ce vreau sa fac acum este sa aduc in atentia voastra, a cititorilor, si sa apelez la mila si buna-vointa voastra, sa ajutati un copil care sufera de aceasta cumplita boala.


DESPRE IOANA SPAHIU

"Aseara, Ioana si parintii ei au fost spovediti si impartasiti, li s-a facut Sf Maslu acasa si o Sfestanie in casa, eu parca ma simt un pic mai linistita.

O alta veste buna este ca profesorii si invatatorii din scoala unde este Laura invatatoare impreuna cu parintii tare sufletisti de la clasa Laurei, si noi, prietenii ei, am reusit sa adunam in cont o suma de bani; este vorba de 230 de milioane de lei( in bani vechi,caci nu stiu in bani noi cum vine); mie suma mi s-a parut frumusica, stiu ca nu e mare, pentru ca pana sa ajungem sa strangem 80.000 de Euro mai este cale lunga dar este un inceput, in doar cateva zile s-a strans aceasta suma! Slava lui Dumnezeu!

Si eu in scoala mea am facut campanie, toti colegii mei au dat cat au putut, ( si vor da toti colegii din sectorul nostru, poate din Bucuresti pana la urma) am si parintii care au dat si vor mai da, si le multumesc din suflet si pe aceasta cale, si am sa ma rog pentru sanatatea lor!

Pana acuma singura clinica din strainatate care a raspuns favorabil este cea din Turcia ( nu stiu de ce dar mi se strange sufletul, nu cred ca o vreau in Turcia la tratament) Eu as vrea sa ne raspunda cei din Germania.
Ea are nevoie de 6 sedinte de chimioterapie si radio… nu- stiu -cum, iar o sedinta costa 25.000 de euro+ transport,recuperare, vizite din 3 in 3 luni la control  in primii 2 ani cand, desi sansele de vindecare sunt de 97 % li s-a spus ca prognosticul este rezervat….

Eu am convingerea ca se vor strange toti banii necesari,iar copila se va vindeca!!!

Colegii Laurei au facut si un blog, unde veti gasi analizele, tomografiile tumorilor, precum si conturile in euro si lei unde pot fi facute donatiile. Este important sa stiti ca la ghiseu sau pe ordinul de plata trebuie specificat DONATIE.

Am scos “colega” din articol pt a nu se intelege gresit, eu sunt prietena ei,de ani de zile, si din moment ce suntem in acelasi sistem (invatamant) suntem si colege insa nu la aceeasi scoala doar in acelasi sector!

O alta veste buna este ca , incepand de duminica aceasta, dupa Sfanta Liturghie, toti aceia dintre voi care vreti sa o ajutati, veti putea sa lasati la  PANGARUL ORICAREI BISERICI DIN BUCURESTI bani pentru IOANA. Nu conteaza suma,indiferent cat aveti posibilitatea si dorinta sa donati este minunat,
si VA MULTUMESC DIN SUFLET IN NUMELE MEU PERSONAL SI AL  PRIETENEI MELE!

Stiu ca am zis ca nu cer bani, imi cer iertare, la momentul acela credeam ca suma pe care o au de strans este de 45. 000 de euro si mi se parea rezonabila, crezand ca o sa reusim sa o strangem fara ajutor prea mare. Acum , credeti-ma ca daca Laura m-ar lasa as sta in coltul strazii cu o cutie in mana sa cersesc pentru ca sa aiba toti banii CAT MAI REPEDE , asa cum le au spus medicii.

Orice ajutor material din partea dumneavoastră poate aduce speranţă şi încredere acestui copil şi familiei sale greu încercate.
Donaţiile pot fi făcute pe numele:

Spahiu Laura
Cod IBAN EUR: RO21RNCB05000834973 60002
Cod IBAN RON: RO48RNCB05000834973 60001
Banca Comercială Română – sucursala Sebastian"

"Aceia dintre dvs care aveti blog si doriti sa ajutati aveti permisinea mea sa postati adresa blogului dedicat IOANEI, chiar va rog  frumos sa o faceti daca vreti sa ma ajutati.

Va multumesc tuturor, sa va dea Domnul sanatate voua si celor dragi voua!

Ana"

Multe detalii despre donatii si evolutia cazului, gasiti pe pagina surorii noastre, Ana, prietena cu mama Ioanei:

http://jurnalulanei.blogspot.com

"

Ioana are 17 ani… Examenul de maturitate il da prin incercarea pe care o are de trecut acum, cu o luna inainte de a implini 18 ani…

La inceputul acestui an, Ioana a fost examinata la doua Institute din Bucuresti (Spitalul Militar Central Bucuresti si Spitalul Giulesti), din ambele  parti stabilindu-se acelasi diagnostic necrutator: Carcinom scuamos nediferentiat cu proliferare celulara si in ganglionii latero-cervicali (formatiune tumorala dezvoltata in nasofaringe), fara a fi exclus insa si un posibil limfom de tip Hodgkin.

Specialistii spun ca ambele tipuri de cancer sunt foarte grave, fulminante, cu extensie foarte rapida spre metastaze, cu posibilitate de recidiva in primii 2 ani si prognostic rezervat. Astfel, desi Ioana a fost operata de urgenta la Spitalul Militar Central Bucuresti si tumoarea a fost extirpata, posibilitatile de recidiva sunt foarte mari.

Din pacate, in Romania posibilitatile de rezolvare a acestui caz sunt destul de limitate. In Europa (Franta, Germania, UK, Italia, Olanda) astfel de cazuri pot fi tratate, cu radioterapie si chimioterapie, cu tehnologie de inalta performanta, inceputa cat mai devreme posibil, cu o rata de responsivitate de 97% si cu reactii adverse minime (caderea parului, a dintilor, pierderea mirosului, a gustului, a salivei, anemie si multe alte complicatii ulterioare).

Acest tratament costa aproximativ de 80.000 Euro, un efort material mult prea mare pentru familia unei invatatoare si a unui tata pensionat pe caz de boala, cu diabet zaharat si hipertensiune arteriala.

Pentru strangerea banilor s-au deschis doua conturi la Banca CR Firenze Grant pe numele mamei, Spahiu Laura.

Cont RON : RO18DARO001800060328RO01

Cont EUR : RO72DARO001800060328EU01

sau la BCR in contul: RO47RNCB0318083497360001 Important: La ghiseu sau pe oridinul de plata trebuiesc precizate numarul contului, numele titularului de cont si faptul ca suma depusa reprezinta DONATIE

http://ioanaspahiu.blogspot.com "

Toate aceste informatii le-am cules de pe urmatoarele 2 link-uri:

1. http://www.razbointrucuvant.ro/Fratii-mai-mici-ai-lui-Hristos/2010/01/25/cancer-la-17-ani/comment-page-1/#comment-543

2. http://ioanaspahiu.blogspot.com/2010/01/sa-o-cunoastem-pe-ioana.html

Mai mult ca sigur aceasta problema nu ar sensibiliza pe nimeni insa va rog ganditi-va ca este vorba de un copil. Abia a facut 18 ani...Varsta la care multi dintre noi si dintre voi au visat sau viseaza. Este o mare tragedie ca aceasta fata este nevoita sa stea intr-un spital cand, la varsta ei, ar putea face orice si sa se bucure de ceea ce ne bucuram si noi: un rasarit, o plimbare in parc cu prietenii, un apus in propriul pat cald si comod.

Cu aceasta ocazie fac apel la dumneavoastra, tuturor, daca doriti si puteti sa donati oricat pentru salvarea acestei vieti. Orice suma este bine-venita si contribuie enorm de mult la imbunatatirea sanatatii acestei fete. Ganditi-va cum v-ati simti ca si copilul dumneavoastra sa fie in aceasta situatie si sa numarati zilele care le mai are de trait.

Sper ca apelul meu sa ajunga la inimile voastre si sa faceti posibila minunea de care Ioana Spahiu are nevoie. (pentru cei ce pun la indoiala adevarul asupra informatiilor scrise va rog insistent sa accesati cele 2 link-uri si sa va convingeti singuri) 

Ioana, toti te sustinem, fa-te bine repede :)

Cu drag, 

Autorul.

Ce am fost - Ce sunt, Ce ai fost - Ce ai ajuns

Am fost cineva - am ajuns nimeni
Am fost rece - m-am incalzit
Am fost prietenos - am ajuns singur
Am fost acolo - am ajuns aici
Am fost destept - am ajuns prost
Am fost mereu unde am vrut - am ajuns sa fiu unde sunt trimis
Am fost increzator - am ajuns deznadajduit
Am fost ce ti-ai dorit - am ajuns ceea ce detesti
Am fost cum ai vrut - am ajuns cum mi-ai cerut
Am fost cel care a facut tot ce i-ai cerut - am ajuns un prost care lasa de la el pentru tine

Ai fost o oarecare - ai ajuns totul pentru mine
Ai fost cea care imi aducea fericirea - ai ajuns cea care ma face sa ma intreb "de ce?"
Ai fost ceea ce cautam - ai ajuns o alta persoana care isi bate joc de mine
Ai fost ce ai vrut - ai ajuns ceea ce nu ne-am dorit nici unul niciodata
Ai fost cea care m-a schimbat - ai ajuns cea care m-a dezamagit
Ai fost cea careia i-am dat tot - ai ajuns cea care mi-a rapit gramul de fericire care il ceream
Ai fost calda - ai ajuns rece
Ai fost langa mine - ai ajuns langa altul
Ai fost un zambet - ai ajuns o lacrima
Ai fost placere - ai ajuns durere

.........................................................................................................................................................

A mai trecut o zi....

De ce imi pierd timpul oare?...De ce inca mai inghit mizeriile tuturor?...De ce iert mereu si de ce toate se repeta?...Astea sunt intrebari care mi le pun zilnic, si la care niciodata nu exista alt raspuns decat: "de prost" sau "ca asa e viata". Acuma stau si ma gandesc din ce in ce mai serios ca ma ghidez dupa un concept care incepe sa nu se mai aplice si anume: viata ti-o faci singur si cum te porti cu altii, asa se poarta si altii cu tine.

Intr-o mare criza de nervi astazi, am stat si am inceput sa ma gandesc (cu scopul de a ma calma) la ceea ce se intampla. Dupa ceva vreme, gandindu-ma la cum eram inainte, am inteles de ce de mi se intamplau mie atatea necazuri si suparari...Aveam o atitudine rece si lipsita de interes...Am acceptat asta pentru ca stiam ca o merit.

Apoi, intr-o zi, a aparut ceva in viata mea care m-a facut sa imi doresc sa ma schimb. Si chiar m-am schimbat...Din nepasatorul care eram si din omul care nu era interesat de suferintele altora, am ajuns sa imi pese, si chiar sa incerc sa ajut...Am facut de fiecare data tot ce mi-a stat in putinta, cand tinea de mine, sa ajut pe cel ce avea nevoie. Am inceput chiar ulterior sa am incredere in oameni...Fapt ce s-a dovedit a fi o mare greseala. Ceea ce nu inteleg, este urmatorul fapt: intelegand ca am gresit in trecut, de ce inca mai platesc pentru fapte care consider ca au fost achitate prin ceea ce am tras pana acum?..Te-ai gandi ca in momentul in care incerci sa remediezi ce ai facut gresit, situatia se va schimba catusi de putin in bine...Astazi, mi s-a confirmat din nou ca nu este asa.

Revizuind cele spuse pana acum, ma intreb din nou..De ce sa mai am incredere in oameni?..De ce sa mai ajut pe cineva in momentul in care nimeni nu ma ajuta cand am nevoie?...Probabil ca multi mi-ar raspunde ceea ce gandesc acum si anume: "nu mai am nimic de pierdut....so...Why sohould i care?". Intr-adevar...de pierdut nu am nimic...asa zisii prieteni care nu fac decat sa ma suga de tot ceea ce pot...Familie am de parca nu am(asta fiind alta problema)...

Intr-un final, ajung din nou la solutia de care ma feream de atat de mult timp : nepasarea. Se pare ca fiind nepasator imi este cel mai bine. Nu se merita sa mai ai nici mila, nici iubire, nici macar ura pentru cei de langa tine. Toti platim pentru ceea ce facem, am facut, sau vom face, asa ca nu inteleg de ce sa imi mai pese de ceva sau de cineva....

Casatoria este defapt ruperea relatiei

Aho aho sotii si tati stati putin si nu mai dati...Nu faceti prostia sa incepeti sa judecati postul inainte de a citi. Pentru inceput vreau sa diferentiem notiunile putin...In primul rand eu fac acum referire la perioada contemporana si nicidecum la trecut. Spun asta pentru ca mai mult ca sigur astia batrani, AKA babacii or sa imi sara in cap cu figuri genu` "bai uite ca de 99 de ani sunt cu nevasta-mea si e totu` ok si tu aberezi ca un tampit".

Fara sa ma  mai lungesc frectia asta, la ora 9 nu imi arde nici mie s scriu, va zic pe scurt: libertatea si egalitatea sexelor creaza mai multe probleme decat solutii. DE CE? SIMPLU. Luam una bucata Gheorghe, si una bucata Maricica...Si cei doi fericiti au o relatie stabila etc. Totul se mentine pana in linia plutirii pana in momentul nuntii:)). Acum apar si factorii. Gheorge are salariu 9 milioane, ca nu a facut carte si e taran care rupe campu cu sapa. Maricica, fata culta din sat, are 16 milioane ca a facut o bruma de scoala, si a luat si ea o diploma de bac / facultate pe lapte, branza, oua, carne. Acuma, ca in orice cuplu, mai apar si dispute de la nimicuri...Ia ghiciti ce se spune:>.."Gheorghe tu sa taci ca eu aduc bani in casa asta mai multi ca tine", automat Gheorghe se umple de spume, si ii infige toporu in teasta lu` saraca Maricica, dupa care vine duba si mi-l salta cativa ani pentru omor. Omuletu ii fericit ca are acoperis deasupra capului, mancare zilnic, si mai e fericit ca i-a smotocit putin moaca neveste-sii.

Nu vreau pe tema asta sa se intelega ca sunt misogin si am ceva cu femeile...pot sa fie cat vor ele de emancipate si tot restu. Dar totusi sa nu uitam cine face munca fizica si cine isi rupe capu`. Daca e sa fim egali, hai sa fim si in drepturi si in indatoriri :). De asemenea,  nu vreau sa se creda ca sunt anti relatii stabile, din fericire pentru mine, o duc relativ bine la capitolul asta, insa nu mi se pare ca dupa ce relatia capata o forma sa ii zicem oficiala, sa se schimbe aspectele placute. Important este sa se traga la aceeasi caruta in aceeasi directie, nu unu HAIS si altu CEA. In principal, toate problemele apar de la situatia financiara cand incep sa se faca diferente de genu cine si cat aduce in casa...

Acestea fiind spuse, sper sa intelegeti ca ceea ce am scris este din punct de vedere psihologic, si avand ca inspiratie cateva cazuri in care au fost implicate persoane apropiate. NU GENERALIZEZ SUBIECTUL pentru ca ar fi o neghiobie mare din partea mea. De asemenea, v-as sfatui si sa ganditi ceva mai mult inainte sa aruncati pietre in capul celui de langa voi.

Cu drag,
Autorul :)