A mai trecut o zi....

De ce imi pierd timpul oare?...De ce inca mai inghit mizeriile tuturor?...De ce iert mereu si de ce toate se repeta?...Astea sunt intrebari care mi le pun zilnic, si la care niciodata nu exista alt raspuns decat: "de prost" sau "ca asa e viata". Acuma stau si ma gandesc din ce in ce mai serios ca ma ghidez dupa un concept care incepe sa nu se mai aplice si anume: viata ti-o faci singur si cum te porti cu altii, asa se poarta si altii cu tine.

Intr-o mare criza de nervi astazi, am stat si am inceput sa ma gandesc (cu scopul de a ma calma) la ceea ce se intampla. Dupa ceva vreme, gandindu-ma la cum eram inainte, am inteles de ce de mi se intamplau mie atatea necazuri si suparari...Aveam o atitudine rece si lipsita de interes...Am acceptat asta pentru ca stiam ca o merit.

Apoi, intr-o zi, a aparut ceva in viata mea care m-a facut sa imi doresc sa ma schimb. Si chiar m-am schimbat...Din nepasatorul care eram si din omul care nu era interesat de suferintele altora, am ajuns sa imi pese, si chiar sa incerc sa ajut...Am facut de fiecare data tot ce mi-a stat in putinta, cand tinea de mine, sa ajut pe cel ce avea nevoie. Am inceput chiar ulterior sa am incredere in oameni...Fapt ce s-a dovedit a fi o mare greseala. Ceea ce nu inteleg, este urmatorul fapt: intelegand ca am gresit in trecut, de ce inca mai platesc pentru fapte care consider ca au fost achitate prin ceea ce am tras pana acum?..Te-ai gandi ca in momentul in care incerci sa remediezi ce ai facut gresit, situatia se va schimba catusi de putin in bine...Astazi, mi s-a confirmat din nou ca nu este asa.

Revizuind cele spuse pana acum, ma intreb din nou..De ce sa mai am incredere in oameni?..De ce sa mai ajut pe cineva in momentul in care nimeni nu ma ajuta cand am nevoie?...Probabil ca multi mi-ar raspunde ceea ce gandesc acum si anume: "nu mai am nimic de pierdut....so...Why sohould i care?". Intr-adevar...de pierdut nu am nimic...asa zisii prieteni care nu fac decat sa ma suga de tot ceea ce pot...Familie am de parca nu am(asta fiind alta problema)...

Intr-un final, ajung din nou la solutia de care ma feream de atat de mult timp : nepasarea. Se pare ca fiind nepasator imi este cel mai bine. Nu se merita sa mai ai nici mila, nici iubire, nici macar ura pentru cei de langa tine. Toti platim pentru ceea ce facem, am facut, sau vom face, asa ca nu inteleg de ce sa imi mai pese de ceva sau de cineva....