Datorita evenimentelor recente am avut destul de mult timp pentru a reflecta asupra acestui aspect sumbru al vietii si anume ce noi apreciem sau nu apreciem asa ca voi incepe cu cele mai banale si tampite chestii care imi trec prin cap si vom vedea unde vom ajunge.
Pentru inceput, luam un caz concret, si spunem ca avem varsta X. Primim cadou un obiect pe care fie il doream fie nici macar nu eram constienti de existenta lui. In prima instanta nu ne mai putem dezlipi ca apoi, dupa un timp, sa uitam de acel obiect. Acum zace pe undeva aruncat pe o masa sau cine mai stie pe unde....Il pierzi. Abea acum ai sesizat. Chiar ai nevoie de acel lucru. Chiar iti doresti sa il ai inapoi. In sfarsit, il APRECIEZI.
Am constatat ca nu este numai in natura mea ci peste tot in lume. Ceea ce nu pot intelege eu nici in ruptul capului este de ce? Sa spunem ca gresim. Uitam semnificatia, nu mai apreciem. DE CE atunci cand in sfarsit ne dam seama de faptul ca am gresit, si fie remediem sau am remediat deja greseala, nu mai conteaza? Acum dand in teorii psihotice si paranormale am putea spune ca viata e o tarfa cu inima cazuta in cur care isi bate joc de noi. Altii ar spune ca viata te pedepseste ca pe viitor sa apreciezi din prima ceea ce ai avut. Eu spun ca adevarul este undeva la mijloc. De ce spun asta? Pai e chiar foarte simplu. Luand-o logic, viata ne reprezinta pe noi si noi suntem cei care dam acest caracter vietii.
Extrapoland de aici, sustin cu tarie ca orice ar fi fost, ca sa iti dai seama de firea omului, indiferent daca a gresit sau nu, toti merita o a doua sansa. Asa "viata" isi poate da seama daca intr-adevar acea persoana merita sau nu sa primeasca inapoi ce a pierdut. Numai primind inapoi ce a pierdut poti realiza daca acel om chiar s-a schimbat sau chiar se straduieste. Nu luandu-i ce are mai drag vei rezolva o problema ci oferindu-i sprijin si intelegand.
Ca sa ma fac si mai bine inteles, ma dau exemplu pe mine. Sunt om si am gresit nu numai odata. Am platit, defapt inca platesc pentru greselile comise insa nu cred ca sunt singurul vinovat si responsabil. Orice as fi facut am facut pentru ca am fost stimulat in acea directie drept pentru care pot spune ca desi pot fi considerat autorul mecanic al faptelor nu pot fi considerat si autorul moral deoarece am reactional la stimuli indusi.
Acuma astia cu gura mare, ca sa va linistesc si pe voi sa nu va clantane plombele aiurea, nu imi plang ma de mila asa ca nu va mai bucurati si va grabiti sa comentati aiurea cum se grabeste fata mare la maritis. Daca tineti neaparat sa comentati ceva la modu` da frate uite ce fraier e sau uite ce mentalitate are, traiv-ar familia ganditi-va putin inainte. Puneti-va in situatii de genu pe voi insiva si atunci daca sunteti destul de maturi o sa va pishe in cap o idee de genu "ba, asta poate chiar o avea putina dreptate cu ce latra acolo". Nu astept si nici nu vreau recunostinta voastra insa vreau sa fiu sigur ca m-am facut inteles asupra faptului cu plansul de mila.
Trecand pe partea aia delicata si sensibila cu relatii si tot restu`, fac paralela nepotrivita si spun ca cel de langa tine este ca un telefon. Cand e nou, te porti frumos cu el, ai grija de el, il cureti si te joci cu el mereu. APOI, cand iti gasesti ALT TELEFON, pe cel vechi il uiti aruncat prin vreun sertar si iti vezi de viata ta inainte si nestingherit/a. Cu ocazia asta as dori sa atrag atentia in mod discret si sincer asupra acestei mentalitati. O relatie nu este o jucarie.....cand vrei pauza sau cand ai obosit sa o pui in cui si sa uiti de ea sau sa renunti. Trebuie sa tinem toti in minte faptul ca este vorba la mijloc de sentimentele cuiva. Intamplator un cineva care poate iubeste sincer si facand ceva de genu` ii este franta inima iremediabil pentru simplul fapt ca a iubit sincer.
Nu pot minti spunand ca in relatia mea nu au existat momente cand mi-am dorit sa pun punct. Au fost. Nu conteaza cate cand cum si de ce. Conteaza faptul ca sperand ca persoana de langa mine simte si gandeste ca mine am incercat si am reusit sa trec peste acele momente fara sa fac greseala de a renunta sau de a lua pauza pentru ca facand acest lucru as fi pecetluit soarta relatiei si as fi condamnat atatia ani de bucurii si suferinte laolalta la pierzanie.
Mai mult de atat nu voi divaga deoarece consider ca am exprimat ideea centrala a acestui articol. Sper ca cei ce il citesc sa inteleaga ce trebuie si nu ce vor si ca nu se vor ataca inutil . Acest articol nu are rol de a ataca pe cineva sau defaima etc.
Cu drag,
Autorul...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu