De curiozitate, recent am facut un mic sondaj intre persoane care le consider a fi de incredere, pe tema "care este cel mai tragic lucru din viata ta". Nu m-a mirat deloc subiectivismul fiecaruia: fiecare si-a spus povestea si intr-o oarecare masura avea dreptate, insa ulterior m-am gandit sa imi adresez singur intrebarea.
Initial am fost tentat sa raspund in mod static si sa folosesc un stereotip. Totusi, dupa o rumegare intensa a problemei, mi-am amintit de un mic citat, care l-am intalnit acum foarte mult timp insa in care ma regasesc. In aparenta poate suna o prostie insa esenta explicata releva un adevar dureros.
"Trist este atunci cand cineva pe care il cunosti, ajunge sa fie cineva pe care il cunosteai".
Parerea mea este ca in momentul in care persoana pe care o cunosti s-a schimbat automat si relatia. In principal, odata cu schimbarea dispar si elemetele cheie ale comunicarii: Increderea, Disciplina, Ascultarea...Schimbarea este de fapt pierderea unui prieten atata timp cat este facuta radical si irevocabil (la decizia acestuia si in momentul in care nu i-a fost cerut acest lucru).
Acest principiu poate fi aplicat insa si la relatia de cuplu, insa sub alta forma. Aici efectul nu mai este generat neaparat de o schimbare. Factorii de analiza fiind multipli, luam in considerare orice. Facand un clasament (relativ) parerea mea este ca pe primul loc ar fi Sinceritatea. Al doilea Increderea, si lista poate continua. Ceea ce mi s-a parut ca ar avea un cuvant destul de greu de spus, este conceptul asteptarilor. Aici avem situatia in care unu din membrii cuplului ofera ceva, orice la un anumit standard, apoi decade. In momentul acela apare Dezamagirea. Ceea ce este ciudat este faptul ca acest factor nu isi pastreaza calitatea vulgara a notiunii ci prezinta simultan mai multe aspecte (frustrare, indignare samd).
Sunt constient ca aceste defecte umane sunt imposibil de scos din sistem insa, consider ca intr-o oarecare masura, le putem controla. Unii vor spune ca este greu, sau ca nu tine de ei, ori ca tot ceea ce a tinut de ei au facut. Intr-adevar poate fi asa, insa nu trebuie sa uitam ca tot timpul ceva mai poate fi facut, si ca pana si cea mai mica actiune poate genera un efect, care intr-un final poate scoate relatia din impasul respectiv.
Acestea fiind spuse, sper ca cei ce il citesc sa inteleaga importanta actiunilor si deciziilor pe care acestia le iau, deoarece efectele generate nu au totdeauna un caracter inofensiv, putand determina schimbari atat la nivelul personalitatii individului cat si degenerari in violenta in cazurile speciale (in aceste cazuri problema poate avea si un iz patologic nu numai psihologic, traumele sau repetarea unor secvente din trecut fiind capabile sa provoace tulburari permanente sau periodice in comportamentul individului).
vineri, 26 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
